Dictionar arheologic

Acropola= parte mai inalta si intarita a unui oras grecesc, conceputa ca loc de refugiu in caz de pericol. Aparuta in mieniul al II-lea a. Chr., cu trecerea timpului, devine un loc destinat templelor, monumentelor si altor institutii comunitare.

Akinakes, ai= spada scurta, cu doua taisuri (sau pumnal lung), folosit initial de persi si de sciti, ulterior ( in sec. VI-III a. Chr.) s-a raspandit si la populatii nescitice.

Amfora= forma ceramica greceasca reprezentata de un vas inalt, cu gura stramta, prevazut cu doua torti, folosit pentru pastrarea si transportarea lichidelor, in special a vinului si uleiului de masline.

Angoba= strat superficial de lut care se aplica pe vase pentru a le astupa porii imediat dupa modelare si uscare, inaintea arderii.

Askos, oi= initial desemna un recipient din piele, ulterior termenul a fost folosit si pentru a desemna vase cu forma  asemanatoare unor burdufuri sau vase cu corpul asemanator corpului unei rate. De obcei sunt asimetrice, au gatul oblic si sunt prevazute cu o toarta care uneste gatul cu corpul vasului.

Aschie= fragment desprins dintr-o roca (nucleu) in urma cioplirii ei.

Aureus= moneda romana din aur, cu o greutate cuprinsa intre 6 si 10 grame,  din perioada republicana si cea imperiala, pana la Constantin cel Mare.

Avers= nume dat in chip conventional acelei parti a monedei care poarta chipul unui personaj (zeu sau dinast).

Basileu= initial, in perioada miceniana, termenul pa-si-reu desemna un dregator, un inalt functionar. In Grecia a desemnat pana tarziu un dregator cu atributii cultice si judecatoresti. Ulterior  termenul a fost folosit pentru capetenii sau regi din lumea barbara.

Bronz= aliaj al cuprului cu staniul (cositorul).

Burin= unealta  din silex specifica paleoliticului, facuta pe aschie sau pe lama , folosita in principal ca instrument pentru gravare, perforare.

Chihlimbar = ambra, rasina fosila din era tertiara, de culoare galbui-maronie, translucida, folosita la confectionarea podoabelor. Raritatea ei (se gasea in nordul Europei, la Marea Baltica) a facut sa aibe regim de piatra pretioasa si sa fie vehiculata ca un produs de lux la mari distante.

Chorologie= metoda de cercetare in arheologie care se bazeaza pe cartarea artefactelor unei culturi.

Cnemida= piesa din bronz  (uneori, la costumele de parade, din argint) din echipamentul defensiv al unui soldat, menita sa protejeze piciorul, intre glezna si genunchi.

Cronologie= disciplina auxiliara istoriei care are ca preocupare datarea evenimentelor istorice si ordonarea lor cronologica.

Cronologia absoluta= cronologie care precizeaza varsta artefactelor arheologice facand apel la ani calendaristici. Datarea se face prin raportare la zone care detin izvoare scrise cu indicii cronologice precise (liste de faraoni egipteni, spre exemplu), prin folosirea monedelor ca mijloace de datare sau, in ultimul timp tot mai mult, prin metodele fizico-chimice de datare, mai ales metoda radiocarbon.

Cronologia relativa= cronologie care, in arheologie, se bazeaza pe observatii stratigrafice. Ea nu opereaza cu ani calendaristici, ci ordoneaza materialele prin comparatie, folosindu-se de termeni precum anterior, contemporan sau ulterior.

Cuaternar=antropogen = a patra si ultima din perioadele geologice, care are ca eveniment important aparitia omului.

Dava= asezare de marimea unu targ, oras la geti si daci, eventual centru tribal sau unional-tribal, caracterizata prin functii economice, comerciale, de aparare, administrative.

Degresant= liant folosit la prepararea lutului destinat modelarii ceramicii, care are drept scop impiedicarea aparitiei fisurilor la deshidratarea prin ardere a vasului. S-au folosit de-a lungul timpului ca degresanti pleava, paiele tocate, nisipul cernut, nisipul amestecat cu pietricele, cochiliile de scoici si melci pisate, cioburile maruntite, calcarul cochilifer pisat.

Denar= moneda romana din argint in perioada republicana si in cea imperiala. Initial, in perioada republicana, avea 3,97 grame si un titlu foarte ridicat, dar pe vremea lui Nero (63 p. Chr.) greutatea este scazuta la 3,30 grame. In perioada imperiala, titlul monedei scade incontinuu, in cele din urma denarul fiind inlocuit, pe vremea lui Caracalla,  cu o noua moneda, antoninianul.

Dendrocronologie= metoda moderna de datare a pieselor din lemn, bazata pe studierea si numararea inelor de crestere anuale ale unor copaci. Cresterile anuale sunt determinate in principal de factori climatici. Fiecare caz in parte este, in fapt, o veriga a unei diagrame dendrocronologice zonale.

Dioscuri= nume sub care sunt cunoscuti Castor si Pollux, divinitati care, la romani, ca si la greci, protejau corabierii si corabiile lor.

Drahma= moneda de argint la greci si macedoneni, dar si la unii barbari. O drahma reprezinta 1/100 dintr-o mina. Avea ca multiplii didrahma si tetradrahma.

Dromos= culoar de acces spre mormintele cu camera.

Dupondius= moneda romana din bronz din perioada imperiala care reprezenta dublul unui as si cantarea aproximativ 13,65 grame.

Elenism= epoca elenistica= perioada cronologica care, prin conventie, cuprinde intervalul de timp scurs de la urcarea pe tron a lui Alexandru Macedon (336 a. Chr.) pana la transformarea Egiptului in provincie romana (30 a. Chr.).

Emplecton=  de la  vb. emplecto (gr.)= a impleti. Sistem de constructie a zidurilor de cetati inventat de greci si apoi preluat de romani si alte populatii din antichitate, potrivit caruia doar fetele exterioare ale zidului erau din piatra fasonata, eventual nefasonata, umplutura lui fiind realizata din pietre nefasonate amestecate cu mortar sau alt liant (lut, pamant batatorit).

Epigrafie= stiinta axiliara istoriei care-si propune descifrarea si interpretarea inscrisurilor pe materiale dure: piatra, metal, caramizi, tablite de lut.

Fibula= piesa de podoaba din metal comun sau pretios, aparuta in sec. al XIII-lea a. Chr. care are si un rol utilitar (comparabil cu al acului de siguranta de azi), acela de a prinde vesminte. Fibulele sunt extreme de variate topologic si se constituie in piese cu o importanta valoare cronologica.

Follis= moneda romana facuta dintr-un aliaj de bronz cu argint, introdusa de reforma monetara facuta de Diocletian in 294 p. Chr.. A avut greutati si compozitii variabile in timp. Se emite pana la reforma lui Anastasius din 498.

Gardina= imprejmuire din pietre, eventual pietre acoperte cu o lutuiala, din jurul unei vetre care avea menirea de a impiedica extinderea focului in afara vetrei.

Glaciatie= fenomen de racirea severa a climei si de extindere a ghetarilor pe suprafete mari ale globului terestru, fenomen provocat de factori terestri (ridicarea scoartei pamantului, spre exemplu) si cosmici (schimbarea oblicitatii axei pamantului).

Grator= unealta din piatra tipica paleoliticului, mai ales celui superior, folosita ca razuitor.

Hallstatt= prima etapa din epoca fierului, databila, in spatiul romanesc,  intre 1200-450/300 a. Chr. Localitatea eponima se afla in Austria, la Hallstatt fiind descoperita o mare necropola, numarand 1270 de morminte cu un inventar metalic important, specific epocii.

Harnasament= piese din echipamentul unui cal, aparute in momentul in care calul incepe a fi folosit pentru tractiune sau calarit, adica in epoca bronzului. In principal este vorba de psalii si mustiuce care alcatuiesc zabale. Ulterior apar noi piese: atarnatori (in hallstatt), aplici de curele (sfarsitul hallstattului-epoca latene), pinteni (epoca latene), scarite de sa (epoca migratiilor).

Henoteism= sistem de credinte religioase care presupune adorarea cu precadere a unui zeu, existand, insa, si alte zeitati secundare.

Hoarda= presupusa forma de agregare sociala a oamenilor la inceputul paleoliticului. Pentru aceeasi forma de agregare s-au propus si alti doi termeni, cel de turma, azi neutilizat si abandonat si cel de ceata care, azi, este preferat celui de hoarda.

Illyri= grup indo-european, format din aproximativ 100 de neamuri, care a locuit in antichitate in zona vestica a Peninsului Balcanice, in spatial actual al Sebiei, Macedoniei si Albaniei, intinzandu-se la nord pana la Drava, iar la est, probabil, pana la Valea Moravei.

Incineratie= rit funerar constand in arderea pe rug a cadavrelor in cadrul unei ceremonii funerare.

In situ=  termen care in arheologie se utilizeaza pentru a preciza ca obiectele unui complex arheologic sunt in pozitia originara, nederanjate.

Kantharos, oi= vas din repertoriul de forme al ceramicii grecesti, caracterizat prin gura larga, doua torti trase din buza, eventual suprainaltate si fund in forma de picior.

Lucerna= opait= recipient folosit pentru iluminat. Era din lut sau din bronz, prevazut cu un rezervor pentru ulei, cu un orificiu de alimentare a rezervoruui si unul sau mai multe ciocuri cu perforatii prin care trecea festila. Este raspandit atat in lumea greaca, cat si in cea romana.

Monoxila= luntre atestata pentru prima oara in mezolitic, realizata prin scobirea unei jumatati de trunchi de copac.

Numismatica= stiinta auxiliara a istoriei care studiaza moneda din toate punctele de vedere: forma, aliaj, greutate, inscrisuri, iconografie, tehnici de producere, ateliere, raspandire.

Oenochoe= forma ceramica din repertoriul ceramicii grecesti, aparuta la nivelul sec, al X-lea a. Chr. Este o cana inalta si voluminoasa, prevazuta cu o toarta trasa din buza si suprainaltata. Poate fi asemanata cu un urcior din repertoriul  de forme romane, dar are gura putin mai larga.

Palinologie= stiinta care studiaza sporii si polenul, atat cei fosili cat si cei actuali.

Palisada= impletittra din pari si crengi de copaci, eventual acoperita cu lut, de obicei plasata pe valuri de pamant, menita a securiza o asezare.

Papirus= material de scris utilizat in antichitate, fabricat dintr-o planta acvatica cu acelasi nume

Pileus (lat.)= caciula

Pileati= purtatori de caciula, nobili la daci; sinonim cu tarabostes

Politeism= sistem religios caracterizat prin adorarea in acelsi timp a mai multor divinitati cu attribute si atributii diferite

Profil arheologic= reprezentare grafica la scara redusa a unui perete al unei sectiuni dintr-un sit arheologic.

Pseudobronz= aliaj al cuprului cu alte metale decat cu cositorul (arsen, antimoniu, etc). Aceste aliaje au fost folosite in special in epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului si in bronzul timpuriu in conditiile in care resursele de casiterita erau putine in spatiul european, iar accesul la ele era limitat sau greoi.

Rapiera= spada lunga, tipca epocii bronzului in spatiul micenian, folosita pentru impuns in lupta de pe cal sau car.

Revers= denumire conventionala utilizata pentru partea secundara a unei monede, deci cea opusa aversului.

Rhyton= vas de libatii de forma unui corn, a unui cap de animal sau a unui animal, utilizat incepnd din mileniul al IV-lea a. Chr. si pana in epoca elenistica.

Roata olarului= dispozitiv folosit pentru confectionarea ceramicii format din unul sau doua discuri rotunde care se invart pe un ax vertical. In spatiul actual al Romaniei incepe a fi folosita la mijlocul mileniului al V-lea a. Chr, dar in spatiul grecesc este cunoscuta inca din epoca bronzului.

Sacrificiu= moment esential in desfasurarea unor ritaluri religioase, constand in sacrificarea unui animal, dupa reguli fixe, pe altarul unui templu. Carnea animalului sacrificat era destinata in proportii variabile zeilor, preotilor si participantilor la ritual.

Sanctuar= loc sacru, destinat ceremoniilor religioase. In preistorie erau situate in locuri izolate, pe varfuri de munte, in poieni sau in proximitatea izvoarelor. Adeseori au planuri asemanatoare cu ale locuintelor obisnuite si pot fi recnoscute doar prin inventarul lor ca fiind constructii de cult. De obicei au o suprafata mai mare decat locuintele si unele elemente arhitectonice de exceptie, coloane sau pereti decorati cu reliefuri, spre exemplu. In epoca bronzului, tipul cel mai raspandit de sanctuar este megaron-ul. In perioada latene, sanctuarele au adesea un plan absidat sau sunt de forma rectangulara sau circulara.

Skyphat= (de la skyphos (gr.)= cupa). Monede din epoca latene (sec. II-I a. Chr.), raspandite la daci (tipul Cherelus, Radulesti-Hunedoara, Varteju, Dumbraveni, Inotesti-Racoasa) si celti, care au aversul bombat si reversul concav, fiind foarte subtiri.

Sestertius= moneda din bronz in lumea romana si unitate de calcul, avand 27, 30 grame. Un sestertius era echivalentul a 4 asi si reprezenta, in vremea Republicii, a patra parte dintr-un denar, ulterior, pe vremea imperiului, a cincea parte.

Stater= Moneda greceasca din aur care cantarea in jur de 8 gr. si era echivalenta cu o didrahma.

Stela= lespede din piatra care marca un mormant sau pe care erau consemnate inscriptii onorifice, legi sau hotarari.

Strateg=  ( de la stratos (gr.)=oaste) magistrat al unei cetati grecesti care avea misiunea de-a coordona apararea cetatii.

Stratigrafie (metoda stratigrafica)= metoda de baza in cercetarea arheologica, imprumutata din geologie. Metoda se bazeaza pe faptul ca depunerile antropogene cu  o vechime mai mare se gasesc la adancimi mai mari decat cele mai recente. dreptur urmare studiul stratigrafic poate permite ordonarea cronologica a depunerilor, facand posibile estimari de cronologie relativa, adica estimari comparative cu privire la vechime ( prin termeni de genul mai vechi, contemporan sau mai nou). In Romania, primul care a introdus aceasta metoda de cercetare in arheologie a fost Ion Nestor.

Suberatus= monede din metal pretios, din aur sau argint, care au miezul din metal comun.

Tell=tip de asezare specific neoliticului si, intr-o mai mica masura, epocii bronzului, cu aspectul unei movile, formata artificial, prin depuneri succesive de resturi antropogene.

Terra sigilatta= specie ceramica romana, de buna calitate, de culoare rosie, cu firnis rosu-portocaliu, decorata cu motive vegetale, zoomorfe si antropomorfe in relief. Decorul era realizat prin turnare in tipare.

Tetradrahma= moneda din argint in lumea greaca si macedoneana, care apare in perioada arhaica si continua sa existe pana in perioada elenistica, egala cu patru drahme.

Tipologie (metoda tipologica)= metoda de baza a arheologiei care-si propune clasificarea artefactelor arheologice, indiferent care sunt ele (ceramica, podoabe, unelte, ustensile, arme) dupa criterii formale. Este o metoda de cercetare care, desi se vrea obiectiva, are un mare grad de subiectivitate. Daca initial s-a crezut ca pe baza analizelor tipologice se pot face estimari cronologice, astazi se manifesta neincredere in posibilitatea de ordonare cronologica a artefactelor pe baze tipologice, totusi metoda se foloseste pentru definirea culturilor materiale.

Torques=(de la torque(lat.)= a rasuci) colier torsadat din metal, cu capete desfacute care apare in epoca bronzului, dar care este foarte longeviv, imbracand forme diferite de-a lungul timpului, in epoca latene sau epoca romana.

Trib= forma de agregare sociala, aparuta probabil in neolitic, odata cu sedentarizarea oamenilor, constituita prin reunirea gintilor inrudite. Tribul are un teritoriu propriu, un dialect, organe de conducere si sarbatori religioase specifice.

Tumul= movila artificiala de pamant cu diametre variabile, cuprinse de obicei intre 5 si 30 m, ridicata deasupra unui mormant. Constructia are functia de a semnaliza un mormant si, de cele mai multe ori, fiind vorba de un monument care necesita un efort de munca considerabil, este un semn de inalta distinctie sociala. Cei mai vechi tumuli apar in eneoltic si in epoca de tranzitie, dar exista pe tot parcursul pre- si protoistoriei, in epoca romana si post-romana. 

Turn=(de la turris(lat)= turn) element de fortificatie si de observatie, amplasat fie pe traseul zidurilor unor cetati, fie izolat, cel mai adesea pe granite.

Turn-locuinta= constructie specifica cetatilor dacice, asezata in perimetrul lor. Are forma rectangulara, este construita din caramida slab arsa si are etaj. Parterul a avut rol de magazie, iar etajul rol de locuinta a comandantului de garnizoana sau a unui personaj cu rang social inalt.

Val= (de la vallum (lat.)= val) element de fortificatie in antichitate care inconjura o asezare sau delimita un teritoriu expus atacului, constituit din pamanatul scos din santul de aparare (fossa). Valul se afla inspre teritoriul aparat, iar santul in partea dinspre inamic. In epoca romana, intre val si sant se afla o berma.

Vatra=instalatie casnica, situata in locuinta sau in afara ei,  de forma rotunda, ovala sau rectangulara, pentru prepararea mancarii. Este, de obicei, ridicata pe un pat de pietre sau de cioburi, peste care se aplica o lutuiala. De cele mai multe ori este inconjurata de o gardina care are rolul de-a impiedica raspandirea flacarilor.